Sunt undeva intr-un spatiu gol, incercand sa ma indrept spre ceva, ceva concret. Rad, citesc, ma plimb, dansez, impac ganduri contradictorii si definesc idealuri, creez lumi cu fiecare pagina uitand de lumea mea . Asa ma definesc.
Mi-am dorit sa ma las invelita in parfumul tau. Nu cred ca ti-am spus vreodata, dar este parfumul meu preferat. L-as recunoste oriunde, dar ti se potriveste numai tie. Merg usor grabita pe urmele pasilor tai. Nu te vad, dar te simt. Sunt din ce in ce mai aproape si stiu ca atunci cand voi ajunge in fata ta voi arunca o ocheada in sufletul tau. Voi savura cu toata fiinta dulceata fiecarui cuvant, pe care-l voi lasa sa-mi strabata ca un ecou intregul suflet. Nu ma voi putea obisnui si nici satura de miracolul acestor clipe si nu indraznesc sa constientizez ca, vreodata, toate aceste clipe vor deveni amintiri. Stiu ca poate intr-o zi va fi asa si atunci voi plati cu durere si cu suferinta aceasta alunecare in feeric, dar refuz sa las gandurile sa deschida aceasta usa.Vreau sa mai smulg crudei realitati inca o picatura din licoarea magica.
Ador firescul gesturilor lui, cand intra fara sa mai sune si isi arunca haina in cuier, se aseaza in fotoliul lui si se relaxeaza cu un suspin ca omul obosit ce ajunge acasa dupa o zi lunga de munca. Ma priveste cu ochii lui caprui si apoi ma rasplateste cu un zambet enigmatic. Ii urmaresc fiecare gest, fiecare tresarire, fiecare zbatere a pleoapelor…ritmul potolit al respiratiei si senzatiile acestea, atat de intense, aproape ca-mi smulg o lacrima de fericire. Ma lupt sa nu numesc ceea ce simt. Este un joc, dar un joc care ma infioara de placere si care ma face sa visez cum n-am mai visat de mult…de prea mult timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu